Primavara desenata.

Am cirese rosii din lemn la urechi si buze moi cu gust de piersici. Cu un suras cald ce-ti incalzeste inima, si te imbie sa zambesti odata cu mine. Parul lung, de culoarea stejarului, e impletit si prins in flori proaspete de ghiocei. Raspandesc un miros de vanilie, incredibil de placut care-ti atrofiaza narile si iti ingheata simturile.

Sunt naluca aia, desenata ca un contur nostalgic in amintirilor tuturor.

Sunt primavara!

Cand eu visez.

Eu cand visez nu vreau nici perne, nici cerceafuri, nici tricouri pentru dormit. Imi e de-ajuns o singura secunda sa deschid, sa clipesc ferestre moi, senine, catre cer, peste nori, iar timpul se opreste,isi scoate costumul si ma ia zambind in zbor, doar pe mine, spre alte zari, noi orizonturi. Cand eu visez amestec tacerile cu acuarele, mirosul de iarba cu marea, fete in rochii lungi si colorate cu rasete portocalii de clementine si buze fine. Cand eu visez in loc de “prea tarziu” spun o “prima oara”, in loc de arme pun o chitara, in loc de samburi inca un miez si in loc de adulti pierduti, goi si obositi o dimineata simpla in care ne trezim indragostiti.

Cand eu visez va transform pe toti in dimineti simple si dulci, in care atarn hamace linistite cu fiori prin flori, sa le gasiti cand deveniti adulti pierduti, goi si obositi, voi ce-ati uitat sa visati.